“ Ştii poveştile alea prăfuite de dragoste ? Cu mesajul scris către un suflet pereche, ascuns într-o sticlă şi lăsat pe valurile mării? Sau cu bileţelul romantic ascuns într-o cutie cu amintiri , uitată într-un apartament…şi descoperită de noul chiriaş, care întâmplător e jumătatea ei ? Cum ar fi să ai parte de aşa ceva ? Cum ar fi să te îndrăgosteşti de un necunoscut ?
Cum ar fi să-ţi scriu pagini întregi ? Şi cum ar fi să ştii totul despre mine ` fără să mă vezi un minut ` ?…Ei , dar cum ar fi ca eu să nu ştiu nimic despre tine ? Cum ar fi să vorbim luni de zile , despre tot şi despre nimic ? Cum ar fi să ajungem să ne cunoaştem , să îţi ştiu capriciile ? Cum ar fi să ştiu ce îţi place ? Cum ar fi să am o mulţime de întrebări fără răspuns , dar chiar şi aşa … să îmi dau seama într-o zi … într-o zi seacă , fără evenimente majore .. într-o zi leneşa şi goală …ca o curiozitate a devenit o pasiune ? Cum ar fi să te răzgândeşti în permanenţa în privinţa mea ... dar să rămână mereu ceva constant : ceva te atrage la un strain .
Cum ar fi să îmi asculţi vocea ? Cum ar fi să îmi descoperi un hobby ? Cum ar fi să am încredere în tine ? Şi cum ar fi să te incite riscul pe care-l presupune acest joc ? Cum ar fi să mergi într-o zi pe stradă şi să fii oprită de către cineva care te întreabă de un drum căutat de multă vreme ? Ce i-ai răspunde ? Ce i-ai răspunde dacă ţi-ai da seama că este necunoscutul în cauză ? Ai face ce i-ai promis ? I-ai sări în braţe ? Ai înroşi ? Ai zâmbi necontrolat ?
Din moment ce ştii că o sete nebună de a afla adevărul te ţine în priză , nu-i aşa că ai vrea să amâni pe cât posibil momentul întâlnirii ? Şi nu-i aşa că îţi vine greu să o recunoşti ? De fapt vrei să afli secretul , să descoperi misterul … dar te bucuri de întrebările puse pe parcurs . Mai ales de una : te poţi îndrăgosti de un necunoscut ?
Poţi îndrăgi trăsături pe care nu le-ai mângâiat ? Cum te poţi îndrăgosti de cuvinte , de replici , de sunete , de un râs contagios sau de complimente pe care le laşi sub semnul întrebării când vine vorba de sinceritate ?
Cum?
Raspunde-mi ... “
Oare cum ar fi dacă toţi ne-am pune încrederea în oameni şi am crede că imposibilul poate deveni posibil sau că visele pot deveni reale sau că vorbele lor sunt adevărate … ? Oare cum ar fi dacă am crede într-un necunoscut ? Într-un om care îţi spune că te iubeşte şi că vrea să-ţi fie alături pentru totdeauna ?
Cum ai reacţiona dacă ai primi un mail asemănător cu cel postat mai sus ? Ai accepta să ai o relaţie cu un om pe care nu-l vei vedea şi nici nu-l vei atinge , ale cărei trăsături fizice nu i le vei cunoaşte ? Ai putea să fii cu un om pe care nu-l vei cunoaşte şi nici nu vei avea contact fizic cu el ? Ai putea avea o relaţie cu un om fără să-i vezi faţa dimineaţa încercănată şi adormită şi care să-ţi zică să nu mai râzi de el pentru că n-a dormit foarte bine azi-noapte ? Sau fără să ieşi cu el în oraş şi să vă alergaţi în plină stradă pentru că tu l-ai ciupit de fund ? Fără să-i vezi coşul care i-a ieşit în vârful nasului ? Fără să-i cunoşti defectele … ? De ce anume te-ai îndrăgosti atunci ? Doar de nişte conversaţii scrise care întotdeauna îti vor trezi semne de întrebare , gen : dacă toate aceste vorbe frumoase le-a copiat de pe site-ul cu poezii sau dacă astazi vorbesc cu amicul lui ? De ce te-ai indragosti ? De nişte poze ? De nişte poze banale în care i se surprind doar câteva defecte şi majoritatea ascunse de bliţul rece şi care la fel îţi vor trezi semne de întrebare : daca e vecinul sau fratele ?
Ce te-ar putea atrage la un străin ? Te-ar atrage calităţile pe care ţi le va rosti chiar el prin nişte cuvinte pe mess sau trimise prin mail ? Calităţi care niciodată nu vor avea vreo dovadă că există ? Se spune că defectele atrag … Defectele cum i le vei observa , cum i le vei analiza dacă nu le vezi ? Ţi le va spune acel necunoscut … Da. … Dar poate că felul în care ţi le va spune te va face să te îndepărtezi de el şi în realitate te-ar fi atras … Atunci care ar fi rostul să începi o relaţie de genul ?
Era un dicton pe care îl folosea bunica : “ Nu cred până nu văd cu ochii mei “ şi consider că e valabil în aceasta situaţie . Dar totuşi ar putea fi o excepţie de la regulă . Poate dacă acel străin s-ar prezenta doar cu numele şi prenumele şi ar purta conversaţii normale ( gen : ce-ai făcut azi ? ce vei face mâine ? şi tot tacâmul ) într-un timp relativ suficient încât să ajungă să se cunoască două persoane totul ar fi posibil … Voi ce credeţi ?
