De toate si nimic

          Când spui că o etapă a vieţii tale s-a sfârşit la ce te gândeşti de fapt? Că ai să reuşeşti să uiţi toate acele momente minunate în care ai fost atât de fericit şi în care lumea ţi se părea perfectă ?Că ai să te izolezi de toate acele lucruri care îţi amintesc de acele momente? Şi că , în cazuri extreme ai să le distrugi sub pretextul că astfel vei uita tot şi o vei lua de la capăt ? Ce fals şi ireal sună …! În mod cert nu se va întâmpla aşa . Te vei amăgi în fiecare zi că deja nu te mai doare nimic din ce îţi aduce aminte de acele clipe , că deja te simţi mai bine sau chiar mai bine decât înainte . Minciuni şi iar minciuni…!
         De fapt , nu ai uitat nimic şi nici nu vei uita curând pentru simplul fapt că nu ai cum , pentru că momente care te-au marcat nu au cum să fie uitate în câteva zile . Ele nu vor fi uitate niciodată . Vor rămâne în amintirea ta mereu . Nici măcar ploaia ce va cade uşor pe pământul cald nu le va şterge , nici măcar lacrimile de regret ce se vor scurge pe obrazul tău şi nici măcar timpul . Vor trece lungi şi interminabile zile în care nostalgia şi regretul te vor urmări continuu şi nu te vor lăsa în pace precum un urs care , când vede un om căruia îi simte frica, îl răneste , însă nu îl mănâncă .
        Timpul te va ajuta doar ca să reuşeşti să te complaci în noua situaţie , să admiţi că aşa e viaţa şi că nu toate sunt efemere în Realitate şi că doar amintirile sunt eterne , că doar ele vor trăi veşnic întipărite în Sufletul tău precum filele scrise dintr-o carte sau gândurile , sentimentele , atitudinile exprimate prin intermediul unor cuvinte uşor alese şi aşternute pe o hârtie pe care o vei mototoli şi arunca într-o cutie veche şi pe care o vei găsi peste ani , amintindu-ţi de acele trăiri de” atunci” …Vei duce dorul tuturor acelor clipe atât de frumoase , vei dori să le mai trăieşti măcar o dată sau chiar te vei gândi că poate vei mai avea şanse să mai lupşi ca să le recâştigi . Însă , îţi vei da seama că toate aceste lucruri fac parte din viaţă şi cî astfel cunoşti mersul ei . Şi că trebuie să se încheie mereu câte un capitol din viaţa ta pentru a-l putea citi pe următorul . Altfel nu vei reuşi să termini niciodată cartea . Nu vei şti ce se va întâmpla în capitolele proxime şi de teama că vor urma momente în care va trebui să lupţi cu singurătatea , preferi să închizi cartea şi să pui doar un semn la pagina pe care urma să o citeşti . Însă curiozitatea nu îţi va da pace şi vei citi în continuare . De facto , viaţa ta nu face altceva decât să îşi urmeze cursul . Şi noi , niste “fiinţe captive în materie” (Mircea Eliade) nu avem altă oportunitate decât să ne conformăm şi să o lăsăm să îşi desfăşoare întreaga diegeză .
          În final îţi vei spune că ai învăţat multe din toate prin care ai trecut , că toate au avut farmecul şi contribuţia lor la evoluţia ta ca fiinţa umană şi îi vei mulţumi că ai avut ocazia să le cunoşti , pentru ca apoi , să te întrebi : “Oare ce imi mai rezervă destinul…?” …întrucât conştientizezi că destinul acţionează inebranlabil asupra fiecărei persoane precum soarele asupra zăpezii sau gheţii,topind-o .