Ce-şi varsă scrumul ud
Peste o toridă mizantropie
Zac pustiit de atâta fericire .
Tu , homo ludens cu sentimentele mele
Şi epigon al tabieturilor efemere ,Porţi o mască a societăţii insipide
Imbrăcând rochia de ceară a unor genuine feline .
În veleitatea pestilenţa a ego-ului
De-aţi scrie , iţi spun că viaţa nu-i o joacă
Şi că personajul imbecil creat din gemetele rănilor finişului
Se va întoarce asupra-ţi şi te va îngropa-ntr-o baltă .
