I.A , strânge-mă în braţe şi ascultă :
E iarnă de sticlă
cu storuri în culori peruzea tivite în nori
în care se văd fototapetele cu noi .
Se vede cum stăm unul lângă altul , împreună
sub plapuma din atlaz la căldură .
Cum desenăm copii ca noi ,
ce aleargă iute prin zăvoi .
Cum cântăm la clavirul de vitraliu ,
ce dirijează sunete într-un marş derizoriu .
Cum ne dăm în leagănul frez ,
Ce-mi flutură părul ca-ntr-un crez .
Şi cum pătaţi de gândurile ecosez învelite în ciocolată
ne luăm rămas-bun pentru o viaţă .
I.A , eu …
Acum ştiu că viaţa poate continua roditoare
Căci asta am învăţat de la tine : că visele sunt muritoare
Şi că lumea creată de noi
Poate fi distrusă doar în doi .
I.A , vezi cum printre fulgii de nea
brodaţi pe jaluzea
trec autoturisme absente
pe străzi crepusculare
unde se văd indiferente
două “ poveşti “ octogenare … ?
