De ce vă dau sfaturi şi vă povestesc din experienţă personală cum să vă ţineţi prietenii aproape când eu lupt zilnic pentru a-i îndepărta de lângă mine ? Aseară i-am facut o farsă de prost gust unui foarte bun prieten de care m-am apropiat într-un moment mai greu al vieţii mele şi m-a ajutat foarte mult să mă ridic . Probabil nici el nu ştie asta , dar e adevărat .
Am făcut multe lucruri împreună care mi-au redat pofta de viaţă , am râs cu el din toate nimicurile ( mai ales de glumele lui seci ) , stăteam ore întregi pe mess şi vorbeam despre lucrurile care ni se întâmplau în ziua respectivă , aveam până şi ora noastră în care făceam glumiţe pe seama altora şi îi criticam ( se numea BẬRFE LA PAHAR ) , ne-am bătut cu baloane în forme de săbii în plină stradă ( dar ceea ce m-a surprins a fost că oamenii nu ne priveau suspicios , ci chiar râdeau plăcut :P ) până mi-a spart şi balonul meu x( ; l-am dus prin ploaie ca să văd stadionul pentru simplul fapt că nu fusesem niciodată pe stadion când ploua ; am umblat ca nebunii cu sticle de bere şi coniac pe stradă îmbrăcaţi în uniformele de la Crucea Roşie şi împărţeam pliante oamenilor , râzând unul de celălalt de postura jalnică în care ne aflam atunci ( iar când s-a terminat băutura el a repetat într-una : “ Mai vreau alcool ! Da’ cine mi-a băut alcoolul ? Da’ de ce nu mai e alcool ? “ ) ; am reuşit amândoi să luăm examenele la Crucea Roşie , deşi niciunul dintre noi nu ştia mai nimic la niciuna din probe (oral sau scris ) pentru că ne era lene să ne trezim în fiecare dimineaţa la nouă ca să mergem la cursuri( adevărul e că timp de o săptămână am mers zilnic - dacă stau bine şi mă gândesc cred că în două săptămâni am fost o săptămână :D ) . Şi au fost multe alte lucruri prin care am trecut împreună şi care m-au ajutat să învăţ din nou să râd şi să pot fi în sfârşit EU , să mă simt liberă şi descătuşată de anumite rigori şi coduri care mă împiedicau să fac acest lucru .
Dar ştiţi şi voi foarte bine că totul nu are cum să ţină o veşnicie ( doar în basme şi poveşti cu zâne şi feţi-frumoşi ) şi că la un moment dat intervine ceva care să perturbe acel echilibru ( iar acel ceva sunt chiar eu :D ) . Prin farsa pe care aseară i-am facut-o din dorinţa de a-l tachina puţin mai mult decât de obicei nu am făcut altceva decât să-si piardă încrederea în mine . Acum scuzele nu-şi mai au rostul , regretele nici atât , dorinţa de a întoarce timpul şi de a remedia greşeala făcută rămâne doar o speranţă …
Poate că într-o zi voi reuşi să învăt ce înseamnă a fi om pentru a putea da o definiţie PRIETENIEI . De fapt , ea nici nu are o definiţie exactă . Ea doar există în fiecare dintre noi . Nu vă spun decât atât : Invăţaţi să fiţi oameni pentru a avea un om lângă voi !
